Tulburările respiratorii care răpesc somnul bolnavilor

Articolele din această secțiune

Cei mai mulţi pacienţi ajung la pneumolog pentru probleme cu respiraţia pe care le constată în timpul zilei. Există însă tulburări de respiraţie care apar în timpul nopţii, când pacienţii dorm. Acestea pot indica existenţa unor boli grave, dar sunt descoperite tardiv.

„Doamna doctor, am senzaţia că mă sufoc, că-mi lipseşte aerul. Apoi, şi la cel mai mic efort, obosesc, nu mai pot să respir sau respir şuierat!” - astfel descriu simptomele pe care le resimt mulţi dintre pacienţii care ajung în cabinetul dr. Vera Eniko Pall, medic specialist pneumolog constănţean. „Aceste simptome le constată pacientul, în timpul zilei. În aceste situaţii, primul pas este efectuarea unei spirometrii, care indică deficitul respirator. Dacă îl infirmă, sunt necesare alte investigaţii, pentru depistarea cauzei disconfortului respirator. Există însă tulburări de respiraţie care apar în timpul nopţii, unele care trezesc pacientul din somn, altele sunt sesizate doar de familie”, a explicat medicul specialist. Iar despre aceste tulburări, ce se manifestă în timpul nopţii, ne-a vorbit medicul, având în vedere că pot fi „manifestarea unor boli respiratorii şi cardiace, deseori grave, care necesită investigaţii complexe, cu monitorizarea evenimentelor nocturne”.

Boala fumătorilor

O afecţiune ale cărei simptome se manifestă atât în timpul zilei (este vorba despre lipsa de aer sau respiraţia şuierătoare), cât şi în timpul nopţii, este bronşita cronică obstructivă. „Pacienţii care suferă de această afecţiune sunt, de obicei, fumători sau foşti fumători, dar şi persoane expuse la noxe respiratorii. În timp, în cazul acestora, este alterată oxigenarea organismului. Iar oxigenarea deficitară continuă supune inima la un risc crescut, agravat de orice efort, dar nici cele-lalte organe nu funcţionează optim. În timpul somnului, de asemenea, insuficienta oxigenare se agra-vează, mai ales în cazul pacienţilor care suferă de sindromul apneei de somn (care au pauze de respiraţie în timpul somnului) şi deseori de sforăit”, a afirmat dr. Vera Eniko Pall. Determinarea prezenţei bolii (manifestată prin modificarea saturaţiei de oxigen din sânge) se realizează cu ajutorul pulsoxime-trului. „Acesta este un aparat cu senzor, care se fixează pe degetul pacientului şi indică oxigenarea sângelui. Când oxigenarea este scăzută în timpul zilei, este nevoie de înregistrarea oxigenării în timpul nopţii, cu aparate care pot înregistra şi stoca această informaţie mai multe ore. Pentru pacienţii care sforăie sau au şi pauze respiratorii în timpul somnului, se recurge la înregistrarea mai multor parametrii, cu ajutorul somnografului”, a adăugat specialistul pneumolog.

Crize de „lipsă de aer“ în timpul nopţii

Alte afecţiuni cauzate de îngustarea căilor respiratorii sunt astmul bronşic şi BPOC (bronho-pneumopatia cronică obstructivă).
„De obicei, astmul se manifestă prin «crize» de lipsă de aer, care apar în anumite condiţii: expunere la praf, alergeni, dar şi cu ocazia unor viroze respiratorii. Între crize, pacientul se poate simţi bine. Sunt însă pacienţii care nu au tabloul clasic al bolii, ci prezintă doar episoade de tuse, răceli fără febră şi se tratează mult timp cu antibiotic, fără efect. Boala poate apare din copilărie, dar şi la adulţi”, a precizat dr. Vera Eniko Pall.
Spirometria este investigaţia care stă la baza diagnosticului şi trebuie efectuată înainte de stabilirea schemei de tratament; investigaţia se poate face şi la copii, începând de la vârsta de patru ani.

BPOC apare, de obicei, după 40 de ani şi nu este atât de zgomotos ca şi astmul. Primele simptome de care se plânge pacientul sunt tusea şi oboseala la eforturi din ce în ce mai mici. Spirometria este şi aici investigaţia de bază şi trebuie efectuată înainte de începerea oricărui tratament. „Aceasta este o investigaţie simplă, pacientul suflă într-un aparat, îndrumat de un cadru medical. Dacă funcţia respiratorie este scăzută, se administrează un puf care determină dilatarea bronhiilor şi se repetă spirometria. Această investigaţie permite stabilirea diagnosticului (astm sau BPOC) şi stadiul bolii, permiţând specialistului să stabilească necesarul de medicaţie. Spirometria trebuie repetată după trei - patru săptămâni de tratament, pentru a verifica eficienţa schemei, apoi la trei - patru luni, pentru a verifica evoluţia bolii”, a adăugat pneumologul.

Pentru ambele boli, tratamentul modern permite ameliorarea simptomelor şi creşterea calităţii vieţii. Există numeroase medicamente inhalatorii, astfel încât tratamentul poate fi individualizat pentru fiecare pacient, în funcţie de stadiul bolii şi patologia asociată. Totodată, vizitele trimestriale permit pneumologului să verifice tehnica de administrare şi să adapteze schema de tratament în funcţie de evoluţia bolii.